daca tot e asta un blog...

poate ar fi cazul sa si scriu ceva pe el


De neamul cocalarilor (I)


Ar trebui sa incep prin a defini cocalareala. Sau cocalaria. Sau cocalarismul. Conceptul. Ati inteles ideea.

Tind sa cred ca de fapt este un lucru romanesc. Adica il percepem ca pe ceva autohton. Doar romanii pot fi atat de tarani intr-un fel anume, atat de mitocani, atat de lipsiti de simtul ridicolului.

Nu zic ca alte natii nu au cocalarii lor. Ba din contra. Doar ca, daca i-ai spune unui american definitia cocalarelii, el s-ar gandi la altceva. La un redneck, cel mai probabil.

Acum ca am lamurit asta, putem sa trecem la portretul cocalarului autohton.


Pe strada.

Il recunosti dupa mers. Iti sare in ochi, chiar daca e departe, pe partea cealalta. Pe langa mersul lui, al lui Ronnie Coleman(doar pt cunoscatori) e mic copil. Nu-l mai incape corpul, asa ca pare ca da pe dinafara. Si ma refer in principal la “garda la sol” : pieptul inainte, umerii trasi in spate, mainile departate de corp


Imbracamintea

Neaparat blugi. Cu cat mai multe haine de pe el sunt de blugi, cu atat mai bine. La fel si pentru insemnele COR7E2, Gigolo Italiano sau Harrison. Sau mai ales Nike. Se aplica si pentru rupture/taieturi.
Daca e vara, neaparat are papuci tanga “de firma” (se accepta si variatii, de la Nicke pana la Make*) Pe care si-i taraie.
In orice alt anotimp, pantofii cu varful in sus sunt ok.


*chiar sunt fascinat de preferinta aproape unanima a cocalarilor pt firma Nike. Adica dintre toate firmele sport, ei se arunca gramada la asta. :-| Zona Crepusculara :-|



Comportamentul

Intr-un cuvant…. bulgar. Vorbesc tare. Vorbesc tare la telefon*. Vorbesc tare la telefon si gesticuleaza.( Poate asa ii intelege mai bine persoana de la capatul celalalt al undelor) Cand ei nu il aud pe interlocutor, incep sa tipe in aparat. In felul asta o sa-l auda mai bine.
Hm… ce mai fac ei… se scobesc, se scarpina, uneori isi mai smulg cate un fir de par “pe ici, pe colo, prin partile esentiale” (vorba poetului )
A, a! sa nu uit…si se injura intre ei pe strada. Da’ asta e oarecum ok ca mai invatam si noi cate ceva... o pozitie, o metoda, un scor.


* un alt lucru care imi da de gandit e preocuparea lor , de multe ori dusa la extrem, pentru telefoane (evident cu clapeta). E o nesfarsita competitie in randul lor pentru titlul de “posesorul celui mai p*iz*da mobil”




~to be continued~